Ți-a plăcut? Dă mai departe!
După o noapte în care am dormit tun la Cabana Pietrele, ne-am trezit cu soare și bună dispoziție. Conform prognozei, pe care o consultaserăm înainte de a pleca din Sălașul de Sus (pentru că la Cabana Pietrele nu este semnal), aceasta trebuia să fie cea mai bună zi din toate cele 3 în care urma să stăm în Munții Retezat.
Și pentru că se anunța o zi perfectă de hiking, aveam un plan ambițios. Și anume să ajungem pe Vârfurile Păpușa și Peleaga, după care să coborâm la Lacul Bucura și, dacă mai e timp, să ajungem la Tăul Porții. Apoi urma să o luăm spre Curmătura Bucurei și, de aici, spre Cabana Pietrele prin valea cu același nume.
Dar, cum socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg, și traseul nostru a suferit modificări.
Date tehnice
Traseu: Cabana Pietrele – Tăurile din Valea Rea – Șaua Pelegii – Vf. Păpușa – Șaua Pelegii – Vf. Peleaga – Lacul Bucura – Curmătura Bucurei – Lacul Pietrele – Cabana Gențiana – Cabana Pietrele
Distanță: 19,8 km
Diferență de nivel: 1375 m
Durată: 11h35
Cu alte cuvinte, nu am mai avut timp și de Tăul Porții, așa că am cam coborât degeaba până la Bucura. De pe Vârful Peleaga puteam să ne fi continuat traseul pe creastă spre Curmătura Bucurei. Era și mai scurt, și cu diferență de nivel mai mică.
Dar hai să vă povestesc toată aventura, în caz că vreți și voi să urmați acest traseu sau părți din el.
Tăurile din Valea Rea
Așa cum vă spuneam, vremea era tocmai bună. Nici prea frig, nici prea cald, iar cerul era perfect senin. Asta când am plecat de la Cabana Pietrele.
După vreo 2 ore, am ieșit din pădure și am intrat în prima căldare glaciară. Aici, surpriză: cerul era plin de nori cenușii. În vale însă era la fel de senin și frumos.
Am mai mers ce-am mai mers și am mai trecut un prag glaciar, și încă unul și gata: am ajuns la Tăurile din Valea Rea, la 3 ore după ce am plecat de la Cabana Pietrele.
Primul cu care ne-am întâlnit a fost Tăul Mutătorii, în apropierea căruia se auzea o marmotă.
Marmota buclucașă
De fapt am tot auzit marmote în cele 3 zile în care ne-am plimbat prin Retezat, dar n-am avut norocul să vedem niciuna. Așa că ne-am mulțumit cu amintirea marmotei cu care ne-am întâlnit în urmă cu 5 ani în apropiere de Lacurile Florica și Viorica.
Nu era la fel de prietenoasă ca cele de pe Großglockner Hochalpenstraße din Austria, dar era destul de aproape.
La scurt timp după ce am trecut de Tăul Mutătorii am dat peste Tăul cu Pietriș. În depărtare se vedeau și alte lacuri. N-aș putea să vă spun cum se numesc, pentru că pe hartă apar cu denumirea generică de Tăurile din Valea Rea.
Celălalt lac din Valea Rea care are nume este Tăul Mare. Nu este vizibil din potecă. Treci însă pe lângă el dacă o iei pe cruce roșie spre Lacul Galeș.
Noi însă nu am luat-o pe acolo, ci spre Șaua Pelegii.
Cea mai bună imagine asupra celor 7 lacuri din Valea Rea o ai însă de pe poteca ce urcă spre Vârful Păpușa.
După ce am admirat lacurile, ne-am continuat urcarea spre Șaua Pelegii, pe o mare de lespezi. De fapt, toată Valea Rea e plină de bolovani.
Șaua Pelegii desparte cele două Vârfuri din Retezat: Păpușa și Peleaga. Aici am făcut o scurtă pauză pentru a admira Lacul Peleaga, după care care ne-am îndreptat spre Vârful Păpușa.
Vârful Păpușa
Din păcate însă, dinspre Valea Rea veneau valuri de ceață. Iar vizibilitatea era destul de redusă. Vârful Păpușa abia dacă scotea capul din nori și ceață.
Dar dacă tot ajunseserăm aici, doar nu era să ne întoarcem. Așa că ne-am continuat drumul spre Păpușa.
Din șa și până pe vârf poteca urcă destul de accentuat și în mare parte e pe lespezi. Nu uitați însă ca, în drum spre vârf, să aruncați câte o privire și spre Valea Rea. Veți putea vedea toate lacurile din această vale.
Ajunși pe Vârful Păpușa, vizibilitatea către orice altceva aflat la mai mult de 5 m distanță era 0. Am așteptat vreo 20 de minute (cred, dacă nu și mai bine) să se ridice ceața, dar n-am avut noroc.
Așa că am decis să coborâm în Șaua Pelegii și să ne îndreptăm spre Vârful Peleaga.
Vârful Peleaga
Spre deosebire de Păpușa, Vârful Peleaga are bolovani mai mici și mai sfărâmicioși, cel puțin până aproape de vârf.
Așa că aici nu vom găsi lespezi, ci grohotiș. Urcarea nu este însă lipsită de spectaculozitate. Asta deoarece te poartă destul de aproape de marginea prăpastiei, cu vedere directă către colții Pelegii.
Nu vă imaginați însă că este un traseu periculos. Trebuie doar să fii atent unde pui piciorul.
Poteca te urcă pe vârf de pe partea cealaltă a versantului, de unde ai vedere către Lacul Bucura.
După ce am admirat lacul de sus, am urcat și pe vârf. Dar aici iar ne-a întâmpinat ceața. Așa că am făcut o pauză scurtă și am început coborârea spre Lacul Bucura.
Lacul Bucura
Coborârea de pe Vârful Peleaga spre Lacul Bucura este mai lungă decât cea dinspre Șaua Pelegii și parcă mai abruptă și mai plină de grohotiș. Partea finală este mai mult pe lespezi, așa că îți mai odihnești un pic mușchii :).
Lacul Bucura este cel mai mare din Retezat și loc clasic de campare. Tot aici se află și clădirea Salvamont. La Bucura se poate ajunge ușor dinspre Poiana Pelegii (cca 2 h).
Tot de aici se poate face și circuitul lacurilor, care te poartă pe lângă lacurile Lia, Ana, Viorica, Florica, Tăul Porții, Bucurel și apoi Bucura.
Noi n-am zăbovit prea mult aici pentru că bătea vântul destul de tare și mai aveam mult drum de parcurs. Era deja 17.30, așa că am renunțat la Tăul Porții pentru că nu mai aveam timp să ajungem pe lumină la Cabana Pietrele. Iar dacă întârziam, pierdeam și masa de seară.
Așa că de la Bucura am luat-o iar „la deal” spre Curmătura Bucurei. Am trecut pe lângă Lacul Bucurel și ne-am întâlnit cu o groază de oameni care la ora aceea coborau din creastă și se îndreptau către corturi.
Dar noi mai aveam încă vreo 3 ore de mers.
Am ajuns în Curmătura Bucurei în aproximativ 30 de minute, și ne-am scos repede telefoanele doar-doar de-om prinde semnal, ca să verificăm prognoza pentru a doua zi. Dar … ghinion. Nu am reușit. Așa că nu ne-a rămas decât să mergem mai departe.
Valea Pietrele
Din Curmătura Bucurei am început coborârea prin Valea Pietrele. Era cea de-a 3-a vale din zona nordică a Retezatului pe care o parcurgeam, după Valea Stânișoarei în prima zi și Valea Rea la dus.
Am coborât din nou printr-o mare de bolovani până la Lacul Pietrele. Și am auzit iar marmotele, dar tot de la distanță și fără să le vedem. Dar vremea deja începuse să se îmbuneze, iar crestele se vedeau frumos în lumina caldă a soarelui.
Lacul Pietrele, ca toate celelalte din Retezat, este și el tot de origine glaciară și seamănă destul de mult cu suratele sale. Nu este foarte întins, dar are farmecul lui.
Cabana Gențiana
De la lac am mai mers vreo oră și am ajuns la Cabana Gențiana. Aici, veselie mare, spre deosebire de Pietrele, unde era aproape pustiu. Dar nu prea era de stat pentru că deja începea să se întunece, iar noi mai aveam un pic de mers.
Între Gențiana și Pietrele am făcut cam 40 de minute de mers normal. Nu mai aveam energie să mergem repede, dar nici nu pot să zic că am lălăit-o prea tare. Așa că am ajuns la Cabana Pietrele aproape de ora 21.00.
Era destul de târziu și am mers direct la masă, unde am mâncat la frontale. Și pentru că la 22.00 era stingerea, n-am apucat să facem duș pe lumină, așa că am recurs tot la … frontale :)).
Rebegiți de frig și obosiți după mai bine de 11 ore de mers, ne-am așezat în pat în speranța că vom adormi repede. În ziua următoare aveam noi planuri: să vedem Lacul Galeș și, dacă ne permitea vremea, Tăul Țapului de sus din Șaua Vârful Mare. După care urma să coborâm spre Cârnic.
Dar despre toate astea vă voi povesti data viitoare. Acum vă las în compania poveștii video a traseului:
Stay tuned!
Poate vrei să citești și:
Vacanță în România: Trascău, Apuseni, Retezat
Vârful Retezat sub amenințarea furtunii
Lacul Galeș și Tăul Țapului din Munții Retezat
Ți-a plăcut? Dă mai departe!